In ultimii ani am avut ocazia sa vizitez mai multe tari. Unele in interes de serviciu, altele in mini concedii. Am vizitat multe orase si am interactionat cu oameni de diferite culturi, religii sau scari sociale. De peste tot m-am intors acasa cu gustul amar ca de ce la ei e mai frumos sau daca nu e asa de frumos ei de ce pot sa scoata in evidenta cele cateva lucruri frumoase pe care le au iar noi nu putem. Avem cea mai frumoasa tara din Europa, avem munte, avem mare, avem istorie, avem lucruri si locuri unice dar nu sunt promovate. Am incercat sa fac un exercitiu si sa ma gandesc unde as duce un strain daca ar vrea sa viziteze Bucurestiul. A fost foarte dificil sa gasesc cateva locuri unde sa-l duc. Dupa asta m-am plimbat prin oras si am gasit de 10 ori mai multe locuri decat trecusem eu pe lista. De ce s-a intamplat asta? Pentru ca din lipsa promovarii romanii uita de locuri cu adevarat frumoase care merita vizitate in Bucuresti.
Sa ne intoarcem la oile noastre. La Londra am plecat la ora 5 dimineata de pe Aeroportul Baneasa. Aici mi-am dat seama de ce imaginea romanilor este atat de proasta in afara granitelor. Toata lumea da vina pe tigani ca fura si omoara prin tari straine dar nimeni nu se uita ca suntem un popor lipsit de educatie, lipsit de civilizatie si respect fata de cel de langa noi. Am vazut oameni care desi era o coada de cateva zeci de metri ei s-au asezat in fata, am vazut oameni care dupa ce te lovesc cu geamantanul se uita urat la tine ca-i strici bunatete de geanta de “firma”, am vazut oameni care se imbulzeau pe scara de la avion sa prinda loc (sper ca vroiau loc la geam si nu se gandeau ca poate pleca avionul fara ei), am vazut oameni care desi era ora 5 dimineata ei duhneau a transpiratie si bautura. Fratilor asta este imaginea noastra in lume. Cei care pleaca de pe aeroporturile noastre si care nu au cei 7 ani de acasa.
Ne urcam cu greu in avion, iar dupa 3 ore de zbor fara incidente aterizam . Ne-am luat bagajul, o cafea de la Costa si fuga afara la tigare. Dupa ce ne-am afumat plamanii ne-am interesat de cum se ajunge in oras deoarece am aterizat la Lutton, undeva la 100 km distanta de Londra.
Au urmat 4 zile in care plecam dimineata de la hotel si ne mai intorceam seara rupti de oboseala. Mai mult eu ca Simona de abia incepea sa aiba energie. Am vizitat cam tot ce era de vizitat, ne-am plimbat cu metroul, trenul si autobuzul, am mancat pe unde am prins, ne-a plouat, ne-a topit soarele, in concluzie am avut parte de toate ingredientele pentru o excursie de neuitat.
Din pacate a trebuit sa ne intoarcem acasa, evident cu peripetii :), dar ne-am propus ca la anul sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a ne muta in Londra. Simona la un Master iar eu sa-mi gasesc un loc de munca. Sa speram ca si reusim ce ne-am propus.
Poze gasiti pe blogul Simonei. Have fun!
Inside my mind 