Tag Archives: Romania

Cetatea Rupea

Pe DN13 ce leaga Brasovul de Sighisoara se afla unul dintre cele mai vechi vestigii arhiologice de pe teritoriul Romaniei. Cetatea Rupea sau Castrum Kuholm, nume care apare pentru prima data in scrierile istorice in anul 1324 o data cu refugierea in cetate a sasilor din zona care se rasculasera impotriva regelui Carol Robert al Ungariei.

Aflata in varful unui deal nu este usor sa ajungi la ea datorita faptului ca se lucreaza intens in zona. Partea buna este ca se lucreaza si la drumul de acces catre cetate dar si la refacerea monumentului istoric. Desi nu aveam voie sa o vizitam am primit acordul sefului de santier sa facem un rapid tur. Turul nu a fost deloc rapid, intrati nu ne-am mai putut dezlipi de acel loc. Privelisti superbe, liniste, urme ale istoriei dar si vegetatia crecuta in cetate nu te lasa sa pleci. Am petrecut mai bine de o ora plimbandu-ne pe potecile cetatii.

Locul este superb iar incarcatura istorica o simti la tot pasul asa ca daca treceti pe langa ea va recomand sa faceti un popas si sa va opriti pentru un scurt si rapid tur al cetatii. Din pacate nu o sa gasiti un ghid al acesteia sau panouri care sa spuna povestea locului dar sper ca acest lucru sa fie corectat la sfarsitul lucrarilor la cetate si ca Rupea va deveni un important obiectiv pe harta turistica a Romaniei.

Cu ocazia vizitei ne-am hotarat sa facem o harta a cetatilor de pe teritoriul Romaniei si sa vizitam cat mai multe dintre acestea asa ca o sa mai gasiti pe blog articole de genul asta.

Enjoy

This slideshow requires JavaScript.

 

Advertisements

Lacul Sf. Ana

Aflat la granita dintre judetele Covasna si Harghita este singurul lac vulcanic de pe teritoriul Romaniei. Lacul este situat in masivul Ciumatu langa Tusnad la o altitudine de aproape 1000 metri. Lacul este alimentat doar din apa de ploaie cazuta ne avand nici un rau care sa-l alimenteze. Apa lacului nu are oxigen iar din acest motiv nu traiesc vietati.

Ca sa ajungi la Sf. Ana trebuie sa urci circa 20 de minute cu masina pe un drum destul de ingust, nu foarte bun si plin de curbe periculoase. La un moment dat o sa ajungeti la o bariera unde trebuie sa platiti o taxa de 20 ron daca vreti sa mergeti cu masina pana in buza lacului sau de 10 ron daca mergeti pe jos.  De la bariera nu mai este mult de mers, circa un kilometru.

Zona este o oaza de liniste si peisaje superbe iar daca aveti timp va invit sa va abateti o ora de la drum si sa va incarcati bateriile cu 5 minute petrecute pe malul lacului. Pozele nu pot inlocui ce simti in acele minute dar poate va ajuta sa va hotarati sa mergeti pana acolo.

Enjoy!

This slideshow requires JavaScript.


Romania – Brazilia

In noaptea asta Romania joaca un meci amical cu Brazilia. Este meciul de retragere al lui Ronaldo iar interesul pentru acest meci pe plaiurile mioritice este aproape de zero. Este un meci cu un adversar de prima mana si un bun test pentru jucatorii actualei generatii dar este un meci amical care ne lasa un gust amar. Toti ne gandim ca am fost la mai putin de 5 minute de o semifinala de Campionat Mondial in compania Braziliei, echipa care urma sa devina campioana mondiala.

Inca mai am cosmaruri cu iesirea lui Prunea intr-un moment in care conduceam cu 2-1 si mai aveam atat de putin pana la semifinala sau cu ratarile de la 11 metrii ale lui Petrescu si Belodedici. La cum juca echipa lui Iordanescu in acel moment sunt convins ca Brazilia ar fi fost un adversar pe placul nostru. Batusem deja doua dintre cele mai galonate echipe din America de Sud si anume Columbia si Argentina.

Acum la 17 ani de la acel meci toate sperantele noastre legate de echipa nationala sunt nule. Am ajuns sa ne bucuram la o victorie cu Bosnia si sa tremuram in fata Albaniei. Nu pot uita cum abia asteptam meciurile echipei nationale, nu pot uita iesirile la Universitate si tot ce inconjura acea echipa.

Acum la 17 ani de la Mondialul din ’94 imi amintesc de pasele lui Hagi, deposedarile lui Popescu si Belodedici, golurile lui Dumitrescu si Raducioiu, sprinturile lui Petrescu si Selymes, eleganta lui Prodan sau Lupescu, spiritul lui Dorinel sau paradele lui Stelea si Prunea. Acum in anul 2011 vad doar scandaluri legate de echipa nationala si foarte putin fotbal.

Pana cand nu o sa-i vad pe actualii jucatori ca vin la lot cu drag sau sa-i vad pe teren cu mor pentru fiecare minge eu unul nici nu mai urmaresc meciurile echipei nationale. O sa merg la meciul cu Argentina din august dar nu pentru ai nostrii. Merg pentru stadion si vedetele Argentinei.

Va las in compania rezumatului unui meci pe care o Romanie intreaga o sa-l mai viseze mult timp de acum inainte, Romania – Suedia.

 


Salina Turda

Avand treaba la Turda nu puteam rata cel mai celebru obiectiv turistic al orasului de langa Cluj. Salina Turda este cu adevarat impresionanta prin marimea ei dar si prin investitiile care au dat o alta fata celei mai vechi mine de sare din Romania. Aceasta dateaza inca de pe vremea romanilor si a fost pentru mult timp o adevarata sursa de prosperitate pentru oras.

Prima atestare a minei dateaza din anul 1271 iar aceasta a fost inchisa in anul 1932. Anul trecut a fost modernizata iar acesta a devenit un punct important pe harta turistica a Romaniei. In salina puteti gasi:

Mina Rudolf: A fost inceputa in anul 1867 si are latimea de 50 metrii, lungimea de 80 metrii iar adancimea de 40 metrii. Pentru a ajunge jos trebuiesc coborate 13 etaje. Acest lucru se poate face pe scari sau cu liftul montat in anul 2010. Noi am avut ghinionul de a vizita mina pe data de 1 Iunie si am prins mai multe grupuri de copii iar aglomeratia de la lift ne-a impins sa coboram dar mai ales sa urcam pe scari. Jos puteti pierde timpul la fotbal, ping pong, bowling, golf sau sa va relaxati in roata din centrul minei.

Mina Ghizela: Aceasta nu poate fi vizitata deoarece nu a fost amenajata. Lucrarile au inceput in anul 1857 si s-au oprit in 1992.

Mina Terezia: Poate cea mai spectaculoasa parte a salinei. Are o adancime de 90 metrii iar cu timpul aici s-a format un lac. Incepand cu anul 2010 aici s-a construit un debarcader unde poti inchiria barci pentru o plimbare linistita si relaxanta. Tot in aceasta mina se mai poate observa si cascada de sare.

Galeria Franz Josef: Un tunel lung de 910 metrii care avea ca destinatie accesul mai usor in mina dar si o mai buna exploatare a sarii. Acesta a fost construit intre anii 1853 – 1870.

Daca aveti drum prin Turda nu ratati una dintre cele mai frumoase obiective turistice din zona. Un tur complet dureaza in jur de o ora jumatate iar intrarea costa 15 Ron pentru adulti si 8 Ron pentru elevi, studenti si pensionari.

Se ajunge usor urmand indicatoarele pe care le gasiti in tot orasul sau cu ajutorul unui GPS. Adresa este: Str. Salinelor, numarul 54, oras Turda, judetul Cluj.

 


Romania noastra

Later edit: Asa cum am promis am mai facut o data traseul dar de data asta am fost cu Simona si cu un aparat foto dupa noi. Pozele le gasiti pe facebook.

Trebuie sa recunosc ca sunt momente cand imi vine sa plec din tara. Sunt momente in care sunt scarbit de tot ce se intampla in jurul nostru. Birocratia, coruptia, smecherii, pitipoancele si multe alte lucruri ma fac sa cedez si sa plec fara sa ma uit inapoi.

Cu toate astea sunt si multe alte lucruri care ma tin aici. Unul dintre aceste lucruri este tara in sine. Iubesc peisajul patriei noastre, iubesc clima si iubesc oamenii simpli, cinstiti si naturali.

Acum trei, patru saptamani a trebuit sa ajung cu munca la Caransebes. nu mai fusesem in partea aceia de tara si din cauza asta asociam orasul cu marele artist Fernando. Am plecat cu frate-miu dis de dimineata iar traseul ales a fost Bucuresti – Pitesti – Valcea – Voineasa – Petrosani – Caransebes. Mergand destul de tare am ratat sa fac pe Valea Oltului drapta spre Voineasa asa ca am schimbat traseul si am mers pe la Sibiu. Restul drumului a fost facut tot in viteza deoarece trebuia sa ajung la intalnire si timpul era la limita.

La intoarcere am ales varianta initiala si am pornit spre Petrosani. Am trecut prin Sarmisegetuza si astfel am vazut si eu cetatea dacilor. Unde te uitati totul era un verde aprins de primavara, copacii inflorisera si doar crestele muntilor mai purtau dovada ca iarna aceasta a fost una lunga si grea. Cu o astfel de imagine drumul pare mult mai scurt si am ajuns la Petrosani fara sa ne dam seama.

De aici insa a inceput aventura. Am intrat pe drumul spre Voineasa care are doar 40 km. Daca va spun ca am facut acesti 40 km in 2 ore jumate pun pariu ca nu ma crede nimeni. Drumul este rupt la propriu, gauri in astfalt de imi intra masina cu totul nu numai roata, portiuni unde nu incapeau doua masini si pe unele portiuni chiar si zapada. Acest lucru a fost compensat cu peisajul superb. Nu am cuvinte sa exprim ce am vazut iar ca si dovada o sa pun cateva poze facute din pacate cu telefonul pentru ca nu aveam apartul la mine.

I-am promis Simonei ca vara asta facem turul Romaniei si o sa trecem si pe acolo iar atunci o sa punem si poze la calitate maxima. Recomand calduros acest drum dar numai sa fie facut cu o masina care sa poata face fata gropilor.

Enjoy


Buca si Rest

In aceste zile sunt plecat din tara, sunt in Suedia in orasul Molby la una dintre fabricile pe care compania la care lucrez le are.

Compania se pregateste de lansarea a trei produse asa ca s-a gandit sa ne cheme sa ne dam cu parerea despre ele. Toate bune si frumoase, trec si peste faptul ca facem in 3 zile ce am putea face intr-o zi jumatate, trec si peste frigul de afara, chiar si peste mancarea specifica locului (peste, peste, peste si orez). Acum am sa va povestesc peste ce nu pot trece.

Eram astazi in autocarul inchiriat care trebuia sa ne duca de la fabrica la hotel. Cum olandezul si-a facut un obicei in a intarzia, am intrat in vorba cu soferul. Dupa cateva minute de povesti despre autocar (trebuie sa recunosc ca este de ultima generatie) si despre multele tari prin care s-a plimbat, ajungem la ” Ware you from?”. Raspund ca din Romania iar atunci omul meu incepe sa dea din cap mimand excelent ca stie totul despre tara din care vin. Dupa cateva secunde insa stupoare, ma intreba foarte relaxat cum e vremea la Sofia :O. Nu suport atunci cand cineva ne confunda cu vecinii de la sud, mor de oftica dar cu un zambet fortat ii spun ca se inseala si ca Bucurestiul este capitala Romaniei. Isi cere scuze politicos dupa care imi spune ca stie orasul si ca mai stie ca prin Bucuresti trece un rau mare care imparte orasul in doua BUCA si REST. Dupa un WTF cu toate gura sa ma auda ii explic ca orasul ala este Budapesta si ca este capitala vecinilor unguri.

Ma tarziu la cina stau de vorba cu un portughez simpatic, cel putin imi parea simpatic pana in momentul in care ma intreaba daca Sofia este capitala Romaniei.

Bai fratilor, nu sunt eu as la geografie dar nu fac gafe de genul asta. Ce ar fi sa-l intreb pe belgian de ce francezii ii considera vacari, sa-i spun neamtului “bonjour”, cehului ca are capitala la Bratislava sau mai stiu eu ce bazaconii.

Da mah, suntem mici,  saraci, suntem pielea pulii dar invatati odata ca Bucurestiul este capitala Romaniei, ca avem limba noastra si ca facem parte din UE si NATO.

Va pup din inghetata Suedie


Rugby

Nu e un secret ca sunt un microbist inrait. Pana anul trecut eram un suporter infocat al echipei Steaua despre care am si scris cateva articole. Nu pot spune ca nu ma mai intereseaza aceasta echipa dar ceva s-a schimbat in momentul in care am fost interzis pe stadionul Ghencea de catre oierul ajuns patron la cea mai titrata echipa a fotbalului romanesc. An de an mi-am facut abonament si am indurat capriciile vremii pentru a fi pe stadion, pentru a fi langa echipa de suflet. Desi nu-mi convenea modul in care Becali conduce clubul am inchis ochii si am continuat sa-i incurajez pe baieti facand abstractie de conducere. De cand am fost interzis (doar pentru faptul ca sunt posesor de abonament) dragostea mea pentru Steaua a palit, ma mai uit la meciuri dar nu mai am aceleasi sentimente pe care le aveam.

Imi place sportul, imi place sa practic diferite sporturi. Cel mai apropiat sunt de fotbal dar imi place la nebunie sa ma uit/practic tenisul, sa vad un meci de hochei sau sa tresar atunci cand o echipa romaneasca de hambal joaca un meci international. Pe langa aceste sporturi ma mai uitam si la rugby, din cand in cand si doar la Turneul celor 6 natiuini. In decembrie am acceptat invitatia lui Chinezu sa asistam la un meci de rugby iar dupa sa stam de vorba cu cei de la FRR. Pot spune ca dupa primul meci vazut live rugbyul mi-a intrat la suflet. Acum ma pot declara un fan al acestui sport.

Sambata am asistat la adoua intalnire dintre bloggeri si cei de la Federatia de Rugby. Din pacate am intarziat si am pierdut o mare parte din discursul a doua legende ale rugbyului mondial si anume Steve McDowell si Richard Dixon. Cei doi mari sportivi ne-au facut sa ne apropiem si mai mult de rugby si cel mai important ne-au convins ca trebuie sa fim alaturi de acest sport si sa-l ajutam cu ce si cum putem noi. Tot sambata am primit de la Presedintele FRR Alin Petrache cartea semnata de el “Intamplari intre buturi” pe care abia astept sa o citesc si pentru care ii multumesc frumos.

Ne bucuram ca Lucian Lorin a ajuns Director de Comunicare la FRR deoarece este un om extraordinar care pe deasupra este si blogger. El a reusit sa stranga o mica comunitate de bloggeri impatimiti de rugby si asta este de laudat.

Impreuna cu echipa de la FRR va invitam sa participati la un concurs la care puteti sa castigati doua invitatii la meciul Romania – Spania, sambata de la ora 14:00. Tot ceea ce trebuie sa faceti este sa lasati un comentariu in care sa povestiti primul vostru contact cu rugbyul.

Mult succes.