Monthly Archives: June 2009

Cu bloggerii la Transformers 2

In primul rand multumesc frumos celor de la Urbanbite pentru invitatia la acest film, in al doilea rand le multumesc celor de LG si The Light Cinema pentru ca au oferit sansa ca aproximativ 100 de bloggeri sa vizioneze filmul.

Cum a fost la film? Din pacate nu am vazut prima parte a filmului asa ca nu am putut sa fac o comparatie intre Transformers si Transformers 2. Filmul de aseara mi-a placut, au fost multe efecte speciale iar scenariul ne-a tinut cu sufletul la gura.

Nu o sa incep sa enumar cine a fost la film pentru ca au fost prea multi si as umple postul cu link-uri.

Va recomand calduros acest film si va garantez ca nu este o pierdere de vreme.


HULIGANS!

E la moda acest termen. Toate echipele din Romania au in galeriile lor si o “brigada” de huligans. In fond cine sunt acesti huligani? Sunt niste pusti cu varste cuprinse intre 15 si 25 de ani care din lipsa de alta activitate sau din cauza educatiei se duc la meciuri cu 5 ore inainte, se imbata in fata buticurilor (oficial nu se vinde alcol in ziua meciului) dupa care intra in stadion si incep sa devasteze tot ce le sta in fata sau se alearga cu cei din galeriile adverse.

Am ajuns sa nu mai am tragere de inima sa merg la meciuri in peluza. Cu siguranta anul acesta imi voi lua abonament la tribuna. Imi pare sincer rau, atmosfera care era in peluza nord pe vremea cand eram eu pusti inca o mai am intiparita in minte.

Cum s-a ajuns la acest huliganism pe stadioane? Imi povestea tata si bunicul de cuplajele de pe fostul stadion 23 August cu Steaua, Dinamo, Rapid si Craiova jucand meciuri unul dupa altul. Va imaginati ce ar insemna astazi ca pe un stadion sa se afle suporterii celor 4 echipe? Eu cred ca ar iesi un mic razboi civil.

Huliganismul a fost adus in Romania de pe meleaguri straine odata cu revolutia de ’89, pentru ca asa e romanul, aduna ce este mai  rau de la altii. Se spunea ca huliganii englezi sunt printre cei mai rai. Am avut ocazia sa asist la un meci dintre Chelsea si Arsenal (un Steaua – Dinamo de Romania) si sincer nu-mi aduc aminte sa fi vazut vre-un huligan sau vre-un suporter care sa rupa scaunul pe care statea.

Meciul a fost pe noul stadion Wembley si a fost semi-finala FA Cup din sezonul acesta. Pe Wembley, care se afla la periferia orasului Londra, se ajunge doar cu metroul sau cu masina persoanala. Sincer va spun ca parcarea stadionului era mai mult goala, doar cateva masini pe ici colo. Cum au venit suporterii la meci? Cu metroul, cu acelasi metrou :O. Eram stupefiat sa vad cum suporteri ai ambelor echipe mergeau cu acelasi mijloc de transport, fiecare vazandu-si de treaba lui. Am coborat din metrou iar cand am iesit la suprafata o imagine ce imi era greu de imaginat ca o sa vad mi-a aparut in fata ochilor. Aproape 100.000 de oameni pasind pe o strada lata cam cat B-dul Magheru. La pauza meciului am fost anuntati ca pe stadion sunt 80.308 persoane (cred, Simona stie mai bine). La plecare acelasi lucru, doua cloane de oameni mergand spre acelasi metrou. O mare de oameni in rosu si albastru care se aflau sub influenta multelor beri pe care le-au consumat inainte si in timpul meciului. Cei de la Chelsea faceau bascalie de cei de Arsenal iar cei din urma le urau numai de “bine” in semi-finala de Champions Legue cu Barcelona, meci ce urma sa se dispute in cateva zile. Un singur incident a fost intre doi suporteri care probabil ajunsesera la injuraturi dar acesta a fost aplanat rapid de catre doi politisti. 

Am ramas placut impresionat de tot incepand de la organizare pana la spectacolul oferit de echipe si suporteri, de atmosfera de fair play in care era inconjurat stadionul, de infrastructura, de suporterii londonezi care nu au ezitat sa ne introduca in atmosfera si cu care am avut o discutie in pauza meciului. Absolut GENIAL!

Mi-am propus ca in fiecare an sa particip la cel putin un meci pe unul dintre marile stadioane ale Europei. Sper sa si reusesc. 

Acum va las in compania pozelor


Cum a fost la Londra

In ultimii ani am avut ocazia sa vizitez mai multe tari. Unele in interes de serviciu, altele in mini concedii. Am vizitat multe orase si am interactionat cu oameni de diferite culturi, religii sau scari sociale. De peste tot m-am intors acasa cu gustul amar ca de ce la ei e mai frumos sau daca nu e asa de frumos ei de ce pot sa scoata in evidenta cele cateva lucruri frumoase pe care le au iar noi nu putem. Avem cea mai frumoasa tara din Europa, avem munte, avem mare, avem istorie, avem lucruri si locuri unice dar nu sunt promovate. Am incercat sa fac un exercitiu si sa ma gandesc unde as duce un strain daca ar vrea sa viziteze Bucurestiul. A fost foarte dificil sa gasesc cateva locuri unde sa-l duc.  Dupa asta m-am plimbat prin oras si am gasit de 10 ori mai multe locuri decat trecusem eu pe lista. De ce s-a intamplat asta? Pentru ca din lipsa promovarii romanii uita de locuri cu adevarat frumoase care merita vizitate in Bucuresti.

Sa ne intoarcem la oile noastre. La Londra am plecat la ora 5 dimineata de pe Aeroportul Baneasa. Aici mi-am dat seama de ce imaginea romanilor este atat de proasta in afara granitelor. Toata lumea da vina pe tigani ca fura si omoara prin tari straine dar nimeni nu se uita ca suntem un popor lipsit de educatie, lipsit de civilizatie si respect fata de cel de langa noi. Am vazut oameni care desi era o coada de cateva zeci de metri ei s-au asezat in fata, am vazut oameni care dupa ce te lovesc cu geamantanul se uita urat la tine ca-i strici bunatete de geanta de “firma”, am vazut oameni care se imbulzeau pe scara de la avion sa prinda loc (sper ca vroiau loc la geam si nu se gandeau ca poate pleca avionul fara ei), am vazut oameni care desi era ora 5 dimineata ei duhneau a transpiratie si bautura. Fratilor asta este imaginea noastra in lume. Cei care pleaca de pe aeroporturile noastre si care nu au cei 7 ani de acasa.

Ne urcam cu greu in avion, iar dupa 3 ore de zbor fara incidente aterizam . Ne-am luat bagajul, o cafea de la Costa si fuga afara la tigare. Dupa ce ne-am afumat plamanii ne-am interesat de cum se ajunge in oras deoarece am aterizat la Lutton, undeva la 100 km distanta de Londra.

Au urmat 4 zile in care plecam dimineata de la hotel si ne mai intorceam seara rupti de oboseala. Mai mult eu ca Simona de abia incepea sa aiba energie. Am vizitat cam tot ce era de vizitat, ne-am plimbat cu metroul, trenul si autobuzul, am mancat pe unde am prins, ne-a plouat, ne-a topit soarele, in concluzie am avut parte de toate ingredientele pentru o excursie de neuitat.

Din pacate a trebuit sa ne intoarcem acasa, evident cu peripetii :), dar ne-am propus ca la anul sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a ne muta in Londra. Simona la un Master iar eu sa-mi gasesc un loc de munca. Sa speram ca si reusim ce ne-am propus.

Poze gasiti pe blogul Simonei.  Have fun!