Tag Archives: frustrare

Paradoxul zilelor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
Cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
Autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
Cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
Avem mai multe functii, dar mai putina minte,
Mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
Mai multi experti si totusi mai multe probleme,
Mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult,
Fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin
,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin
, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor
.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam
.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine, profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate
.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate
.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru ca acel c opil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti
, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Multumesc colegului meu Ciprian Radu care mi-a trimis aceste randuri pe care vreau sa le impartasesc cu toata lumea.


O zi de luni “perfecta”

M-am trezit cu greu in jurul orelor 08:00 iar jumatate de ora mai tarziu am plecat spre birou cu o stare de spirit destul de buna tinand cont ca e luni si ca am dormit doar vre-o 3 ore.

Am ajuns la birou la ora 09:30 pe un drum pe care de obicei il fac in 15-20 de min. Cu nervi de rigoare imi beau cafeaua si fumez o tigare sa ma linistesc. Dupa asta imi deschid si eu laptopul sa ma apuc de treaba. Stupoare laptopul merge din 2 in 2 iar dupa 5 min imi da o eroare si-mi afiseaza o fereastra in care ma instiinteaza ca in 60 de secunde se va inchide. Dupa trei incercari nereusite si terminate cu acelasi deznodamant imi vine stralucita idee sa incerc sa-l repar. Cel mai la indemana mi-a fost sa-i dau un recovery. Ghiciti ce se intampla?

Nu aveam back-up facut, desi era treaba angajatului de la IT care are ca sarcina de servici sa faca asta o data pe luna. 

Concluzia: Nu mai am nimic pe laptop, mi-am pierdut toade datele din acesta si ma chinui sa-mi fac treba de pe un Desktop. 😦

O minunata zi de luni. Sper ca a voastra sa fie mai buna.


Primele fac angajatii mai fericiti?

Rasfoind prin ziarele online am ajuns si la Libertatea care publica un articol despre primele de Craciun si cum influenteaza acestea activitatea angajatilor.

Libertatea spune ca datorita crizei financiare este posibil ca unii dintre patroni sa fie in imposibilitate de plata a primelor si ca romanul fiind obisnuit cu astfel de prime sa se razvrateasca la locul de munca. Pentru a intari spusele cheama un asa zis psihoterapeut care gaseste solutia salvatoare la acest conflict, si anume: ” Ar fi bine ca, dacă nu pot acorda prime financiare, angajatorii să-şi «bonifice» salariaţii prin alte metode, cum ar fi recunoaşterea publică sau faţă în faţă a merite lor şi performanţelor acestora din timpul anului” Gabriel Dinu

Dragi jurnalisti si psihoterapeuti am si eu de facut 2 remarci la articolul dumneavoastra:

1) Daca sunt in criza si nu am lichiditati cum sa ma duc eu la omul meu cel mai bun si sa-i strang mana spunandu-i ” Bravo domnule Georgescu, esti cel mai bun om al meu” dupa care sa plec. Cum s-ar simti omul ala? Ce chef de munca va mai avea el in viitor? Cat de dedicat job-ului va mai fi?

2) Daca sunt in criza iar angajatii nu pot intelege asta si apar conflicte de munca, greve, sau mai stiu eu ce, ii chem frumos la mine in birou si le zic ca le desfac contractele de munca. Sa vedem noi atunci cine mai doreste prima de Craciun si cine isi permite sa ramana somer in perioada asta.

Nu sunt absurd, lucrez intr-o multinationala si trebuie sa am grija ca 10 oameni sa-si primeasca salariul luna de luna. Criza este si nu este (despre asta intr-un post viitor) dar se resimte in toate domeniile iar mie imi place sa cred ca de la femeia de servici pana la directorul general trebuie sa intelegem situatia si trebuie sa ne mobilizam ca sa trecem de perioada dificila. Ce s-ar intampla daca toata lumea ar deveni frustrata din cauza unei prime de Craciun. Pentru asta muncim noi un an de zile? Daca nu primim prima de Craciun si de Paste murim?

Cati dintre voi, cei care munciti, nu dormiti noaptea din cauza job-ului? Ei bine eu unul am avut nenumarate nopti albe din cauza asta si nu mi-a ridicat nimeni statuie, nu mi-a marit nimeni salariul si nu am primit prima pentru asta. Trebuie sa intelegem ca sunt momente cand nu se poate, sunt momente cand in loc sa ne frustram mai bine ne adunam si incercam sa redresam situatia, gasim idei petru a iesi din pasa proasta ca la anul sau de Paste sa primim prima mult visata.

Primele fac angajatii mai fericiti?

Tot articolul din Libertatea il gasiti aici.